Ochii din spatele lentilei!

Printr-o mica lentila se uita la tine...Esti punctul de atractie maxima. Mereu etalezi o alta tinuta,esti atenta si la cel mai mic detaliu. Tu faci acest lucru,dar poate nu ai vrea,cu siguranta ai prefera sa faci altceva. Nu ai de ales, parca nici nu ar exista liberul arbitru. In aceasta situatie fiecare minut scurs este cu mult mai pretios. Vorbesti cu ei,ii vezi si te intrebi, oare de ce, de ce te aleg pe tine sau de ce uneori nu te aleg? Vezi ei au privilegiul de a alege, pe tine sau pe altcineva. Stai si astepti, iar cand, in sfarsit apare ii oferi toata atentia ta. Si el pleaca, fara a-ti multumi macar. Pe unii ii ajuti,pe altii ii distrugi, altora le creezi dependenta iar unora le esti indiferenta. Unii te iubesc, altii te stimeaza, unora le place cum arati iar altii nici nu se chinuie sa vada ceva interesant la tine. Aici fiecare isi poate alege ca au de unde si fiecare vrea sa-i oferi cat mai multe. De multe ori iti face placere sa porti o discutie cu ei dar de cele mai multe ori nu. Multi ar putea sa te judece, fara a sta o secunda sa se gandeasca lafaptul ca ar putea sa te darame. Sa strici reputatia cuiva este foarte usor dar sa creezi una este mai mult decat greu. Vii si pleci, intrii si iesi dar mereu esti sub acea lentila prin care te privesc ei. Nu renunti la aceasta deoarece nu ai cum...Dar ai vrea sa nu fii nevoita sa faci acest lucru. Dar, pantru ca mereu exista un dar, vei primi si tu candva ceea ce meriti.

Suflet de copil...

Suflet de copil in trup de batran. Dumnezeu ii pedepseste pe cei care nu sunt vinovati si nu stim de ce. Cu ce ar putea gresi un copil? De ce sa fie el pedepsit intr-un mod asa de rau? Un copil de numai 11 ani arata ca o persoana de 40. Cat de greu poate fi pentru acel baiat sa traiasca cu un asemenea povara? Oare am putea sa ne obisnuim vreodata cu o asemenea imagine in momentul in care ne privim in oglinda? Cu siguranta nu...Dar nu putem alege aproape nimic in aceasta viata. La fiecare pas este privit de zeci de ochi care se mira. Nu poate trece neobservat si in acelasi timp este aratat cu degetul. Este marginalizat si toti il privesc ca pe un ciudat. Dar nu este vina lui...nu el a dorit sa fie asa. Oare a incercat cineva sa se puna in locul lui? Ganditi-va cum v-ati simti daca mereu ati fi aratati cu degetul,discriminati si ''pusi la zid'' ? Meditati la acest fapt...si poate discriminarea nu va mai fi asa mare.