Intreaba?!?... curaj!

O multime de oameni, fiecare doreste sa se afirme, sa iasa in fata. Fete cunoscute, persoane cu renume. Ma aflam si eu acolo, fara sa realizez cat de importanta poate fi, pe viitor, aceasta sansa care mi se da. Stateam linistita undeva in spate, fara a putea atrage atentie si fara a emite prea multe pretentii. Scriind tot ceea ce se discuta, incercam sa ma pun in pielea viitorului jurnalist,eram atenta la tot. La un anumit moment dat ceva imi atrage atentia, un coleg se ridica si merge in fata, ia loc pe primul scaun din primul rand.Uimita, astept sa vad ce se intampla. Cand il vad ca ia microfonul, incepe sa isi adreseze intrebarea, cu mari emotii, rosu la fata , cu noduri in gat si un fior care il facea sa tremure. Termina el, vine altul si altul dupa care alta si tot asa. Pana cand instantaneu imi fulgera prin minte o intrebare. O scriu, o formulez si mai apoi pasesc spre acelasi prim scaun din primul rand. Astept sa vina si randul meu, si adresez si eu intrebarea, clar, concis si raspicat. Fara emotii, doar sunt oameni ca si mine,ce conteaza functia lor. Am fost ultima, cea care a incheait toate discutiile, dar, cred eu, cea care a avut cel mai mult curaj. Curaj care a fost admirat si de unii chiar felicitat. Si se pare ca e bine sa ai curajul sa spui ce crezi.