luni, 17 mai 2010

Sindromul turmei persista!

Nu pot sa cred ca inca traiesc intr-o societate care inca sufera de se sindromul turmei. Generatia tanara nu se informeaza deloc. Cum poate o persoana sa vorbeasca despre anumite chestiuni politice daca nu este informata? De ce daca cineva zice X este idiot toti zic: '' Da X este idiot'' ? Oamenilor treziti-va la realitate! Nu tot ce spune un incompetent este valabil, invatati sa vorbiti in cunostinta de cauza. Nu se poate sa arunci cu pietre in cineva fara sa stii de ce. Fara a avea un motiv bine intemeiat si construit pe argumente solide.
Tinerii din PDL Timis au un nou conducator!
Organizatia de Tineret a PDL Timis si-a ales sambata, 15 mai un nou presedinte. Aceasta functie fiind ocupata de Nicu Bitea. In cadrul aceleiasi intruniri s-au ales si secretarii generali, Ramona Olteanu si Manuel Farca. Si de asemenea secretarii generali adjuncti, Anca Corascu si Gabriela Toader. Au mai fost alesi 15 vicepresedinti, reprezentanti ai colegiilor electorale din Timisoara si judetul Timis si 15 secretari executivi.
Toti acestia au muncit la propriu pentru a ajunge sa ocupe aceste functii. Sunt persoane care activeaza de ani de zile si care au depus eforturi mari pentru a duce la bun sfarsit anumite proiecte. Numai cine face parte dintr-o asemenea organizatie poate sti ''cu ce se mananca acesta delicatesa culinara''. Multi dintre tinerii care nu fac decat sa aduca injurii si jigniri acestor persoane habar nu au despre ce vorbesc. Sa nu mai aducem in discutie nivelul lor de educatie. O persoana care are un anumit grad de educatie si cultura nu arunca cu noroi intr-o persoana pe care nu o cunoaste si careia nu-i cunoaste capacitatile si competentele.
Asadar cizelati-va putin si apoi vorbiti.Nu va mai lasati acaparati in turma de oi care nu stie cu ce se manaca iarba sau daca este albastra sau verde? Cercetati, informati-va ca mai apoi sa aveti curajul de a deschide gura si a spune ceva care se bazeaza pe argumente, nu pe vorbe-n vant si seci.

duminică, 16 mai 2010

In urma lor cad lacrimi.

Poate oare o persoana sa fie urmarita de ghinion la fiecare pas? S-ar zice ca nu , dar viata contrazice aceasta zicere. Ma uit la ea zilnic, o vad fericita, trista, ocupata, nervoasa, agitata, umbland dintr-o parte in alta, mereu intr-o continua miscare. Sunt uimita de ceea ce poate face o persoana atat de firava sufleteste. Multi o vad puternica, si este, dar nu multi o cunosc asa cum este ea in interiorul ei. Sensibila, ajutatoare si cu multa multa iubire de oferit. Iar cei care ajung sa ii cunoasca acea latura reactioneaza in doua feluri: O apreciaza la adevarata ei valoare si ar face orice sa ramana numai a lor, iar altora le este frica sa o cunoasca mai bine si renunta. Dorinta ei de a oferi tot ce are mai bun ii inspaimnata, parca ei nu si-ar dori acest lucru .Renunta din cauza faptului ca intalnesc o persoana care le-ar putea oferi multe si ei nu au ce oferi sau nu vor sa ofere. Si cu toate acestea, acea fata este parca, urmarita de blesteme. Ceva nu o lasa sa fie fericita, ceva intervine mereu in viata ei si se pune de-a curmezisu'. Oare asa mult poate sa greseasca o persoana cuiva, incat sa nu se mai poata bucura de existenta unui suflet care sa-i fie alaturi? Ma intreb, de ce? De fiecare data cand crede ca si-a gasit pe cineva, si ar vrea sa ii fie alaturi, nu se poate. Acel CEVA intervine iarasi si face ce face doar ca ea sa nu poata fi fericita. Nu este genul ... dar nici genul... este total diferita. Si in ciuda faptului ca isi dau seama de aceasta calitate a ei, aleg sa plece. Sa plece din viata ei. De cele mai multe ori ar face orice numai sa-i fie bine persoanei de langa ea dar eforturile ei nu sunt apreciate. Si de fiecare data cand ma gandesc la aceasta fata imi dau lacrimile, si nu de mila ci din cauza faptului ca nu poate sa fie fericita. Daca as putea le-as da doua palme celor care de cele mai multe ori o fac sa planga si pleaca fara a tine cont ca in urma lor cad lacrimi.

luni, 26 aprilie 2010

Ochii din spatele lentilei!


Printr-o mica lentila se uita la tine...Esti punctul de atractie maxima. Mereu etalezi o alta tinuta,esti atenta si la cel mai mic detaliu. Tu faci acest lucru,dar poate nu ai vrea,cu siguranta ai prefera sa faci altceva. Nu ai de ales, parca nici nu ar exista liberul arbitru. In aceasta situatie fiecare minut scurs este cu mult mai pretios. Vorbesti cu ei,ii vezi si te intrebi, oare de ce, de ce te aleg pe tine sau de ce uneori nu te aleg? Vezi ei au privilegiul de a alege, pe tine sau pe altcineva. Stai si astepti, iar cand, in sfarsit apare ii oferi toata atentia ta. Si el pleaca, fara a-ti multumi macar. Pe unii ii ajuti,pe altii ii distrugi, altora le creezi dependenta iar unora le esti indiferenta. Unii te iubesc, altii te stimeaza, unora le place cum arati iar altii nici nu se chinuie sa vada ceva interesant la tine. Aici fiecare isi poate alege ca au de unde si fiecare vrea sa-i oferi cat mai multe. De multe ori iti face placere sa porti o discutie cu ei dar de cele mai multe ori nu. Multi ar putea sa te judece, fara a sta o secunda sa se gandeasca lafaptul ca ar putea sa te darame. Sa strici reputatia cuiva este foarte usor dar sa creezi una este mai mult decat greu. Vii si pleci, intrii si iesi dar mereu esti sub acea lentila prin care te privesc ei. Nu renunti la aceasta deoarece nu ai cum...Dar ai vrea sa nu fii nevoita sa faci acest lucru. Dar, pantru ca mereu exista un dar, vei primi si tu candva ceea ce meriti.

Suflet de copil...


Suflet de copil in trup de batran. Dumnezeu ii pedepseste pe cei care nu sunt vinovati si nu stim de ce. Cu ce ar putea gresi un copil? De ce sa fie el pedepsit intr-un mod asa de rau? Un copil de numai 11 ani arata ca o persoana de 40. Cat de greu poate fi pentru acel baiat sa traiasca cu un asemenea povara? Oare am putea sa ne obisnuim vreodata cu o asemenea imagine in momentul in care ne privim in oglinda? Cu siguranta nu...Dar nu putem alege aproape nimic in aceasta viata. La fiecare pas este privit de zeci de ochi care se mira. Nu poate trece neobservat si in acelasi timp este aratat cu degetul. Este marginalizat si toti il privesc ca pe un ciudat. Dar nu este vina lui...nu el a dorit sa fie asa. Oare a incercat cineva sa se puna in locul lui? Ganditi-va cum v-ati simti daca mereu ati fi aratati cu degetul,discriminati si ''pusi la zid'' ? Meditati la acest fapt...si poate discriminarea nu va mai fi asa mare.

luni, 29 martie 2010

Oare el va sti vreodata?

E 5:50,zorii zilei mijesc la rasarit. Au ajuns acasa,se simt in largul lor, cu toate ca sunt doua in aceeasi minte.Una cuminte,silitoare,serioasa si chiar putin timida iar cealalta tupeista,vorbareata si foarte dezinvolta.Se contrazic,trebuie sa actioneze intr-o situatie si nu ajung la o cale de mijloc. Una dintre ele recunoaste ca da,inima s-a indragostit, iar alta nu vrea nici in ruptul capului sa admita acest fapt. Cea tupeista dintre ele,daca pot spune asa, recunoaste ca este indragostita de el,a fascinat-o este atat de frumos...,iar cealalta nu vrea sa recunosca acest fapt,zice ca este o iluzie si ca inima poate fi dirijata.Dar stie si ea ca nu este asa cum zice.Nu-l cunoaste de mult timp,dar stie multe despre el,sunt foarte apropiati. Se regasesc unul pe altul,ea il sprijina,el o adora,sunt superbi.Ar fi invidiata de toate celelalte fete din jurul ei daca ar fi ceva intre ei.Sa fie ceva? Da,ar vrea sa fie o relatie stabila,si daca se va concretiza,sigur va dura,el stie ce vrea de la viata asta.Il priveste in ochi si incearca sa-i transmita ceea ce simte dar ii este frica. Statutul lui este mult prea mare pentru ea.Este foarte atenta la el mereu,stie ce face...dar cu siguranta nu stie daca el are sau nu un suflet pereche...Insa stie ca si el o place,ii da prea multa atentie,ore-n sir de discutii si interpretari...Acestea nu pot fi numai asa,de dragul de a fi...este ceva mai mult.Oare va putea afla ce este in mintea lui? Daca o priveste prin ochii unui posibil iubit sau pur si simplu ca pe o simpla amica?Este greu pentru ea,in mintea ei sunt multe semne de intrebare,mintea ii poate juca feste....Dar stie ca mereu trebuie sa se bazeze pe suflet,acesta este sincer cu ea si nu o minte.In aceste momente sufletul ii zice asa:''Si el te vrea,iubirea ta il va ajuta,este si el un copil pana la urma,nu intelege ceea ce simte,ai mare rabdare cu el.Timpul il va face sa inteleaga ce ii transmite inima.Fiecare bataie este si pentru tine...'' Acum,dupa ce a fost sfatuiata de cel mai credincios ei se simte mai bine. Este dispusa sa accepte,sa se sacrifice si sa-l iubeasca(mi-a zis mie,shhh...).Este perseverenta si va astepta iar fiecare vorba a lui va insemna foarte mult...Si uite,prezentand faptele asa cum sunt ele in realitate si cea cuminte a acceptat ca este indragostita. Tot ceea ce vor face de acum incolo este sa-l face pe el sa inteleaga ce vrea ea si ce ii transmite micutul din interior.Unde-s doi puterea creste! Cu siguranta va reusi,o cunosc,nu se da batuta decat atunci cand chiar nu mai este alta sansa.

vineri, 26 martie 2010

Coafuri de nota 10




A ajuns si la noi...


Stiti...cred ca s-a intors din concediu,sau poate a vinit la noi,in concediu. Cu siguranta pana acum a stat la palja pa alte meleaguri.Zilele acestea ne-a zambit si noua,ne-a trimis o raza de lumina din sufletul ei. A vrut sa stim ca nu ne-a uitat,chiar daca a ajuns pe la noi cam tarziu.Acum se simte bine,ne zambeste in fiecare dimineata.Ne trimite cate un sarut...poate chiar si o mangaiere calda.Vrea sa fim veseli,plini de viata sa iesim la aer,sa ne bucuram ca sora ei a plecat.In fiecare zi isi despleteste parul auriu,lasandu-l sa cada asupra noastra incalzindu-ne.Dar nu va sta mult pe la noi,ii va ceda destinatia de vacanta surorii ei.Cea mai calduroasa dintre cele patru...A dorit insa sa ne spuna ca nu mai avem motiv de infrigurare,ea este aici si va rezolva totul.Ne da flori,cantece de pasari si mult soare doar pentru a obtine de la noi zambete sincere.Sa-i oferim ceea ce ea vrea,nu ne cere mult.