Bucuresti made in China!!!

Dupa o vizita in Shanghai Sorin Oprescu, primalul general al capitalei s-a hotarat ca vrea si in Bucuresti ce au chinezii. Autostrazi suspendate, tren cu levitatie magnetica si super poduri, asta si-ar dori primarul pentru orasul care in trecut era denumit "Micul Paris".

Acesta declara:"Ei sunt niste oameni seriosi care si-au transformat orasele. Ei avand inginerii, muncitorii si experienta ca sa construim rapid cum va spuneam 10 Km au fost facuti in 2 ani".
Pai bine frate, bupa ce ca aduci companii chinezesti sa ne faca infrastructura mai aduci si muncitori de la ei, ca romanii nostri nu sunt buni.Trebuie sa fii muncitor chinez sa poti lucra la un asemenea proiect. Mai bine ati plati muncitori romani ca si asa rata somajului este foarte mare.

E! Si daca acestea nu erau destule, autoritatile nu exclud varianta de a-i lasa pe asiatici sa deschida si un port pe teritoriul nostru,in localitatea 1 decembrie.
Sa vedem ce vor reusi sa faca acesti investitori de mare renume in Bucurestiul actual.

Manea de Conservator

Nu mica mi-a fost mirarea cand zilele trecute am vazut la stiri ca Florin Salam va preda la Conservator. Acesta le va prezenta studentilor istoria manelelor de la origini si pana in prezent. Aceasta actiune face parte din proiectul "Maneaua ca fenomen, maneaua ca obiect de dezbatere publica". Studentii trebuie sa cunosca istoria tuturor genurilor muzicale, iar maneaua este una dintre ele. Initiaoarea proiectului, doamna Speranta Radulescu a afirmat ca:" prin acest proiect nu se doreste incurajarea promovarii manelelor". Acesta este un studiu de caz care va dura sase saptamani.
Daca nu era deajuns ca auzim manele la orice colt de strada acum manelele se vor auzi si in salile Conservatorului.

Industria pliantelor si felicitarile de 8 Martie!

Astazi, impreuna cu o organizatie am impartit felicitari, de 8 Martie, doamnelor si domnisoarelor pe strada. Multe dintre ele mergeau abatute, nici macar nu ridicau privirea din pamant iar cand le intindeam felicitarea fata le era luminata de un zambet viu. M-am bucurat ca macar atat putem sa facem pentru ele, sa le aducem o raza de lumina pe fata. Insa am avut ocazia sa ma lovesc si de raspunsuri negative. Fara a sti ce le oferi, doar cand te vedeau in mana cu ceva din hartie, viu colorat, se gandeau ca IAR le dam pliante. Am inteles in acel moment ca oamenii nici nu te mai asculta sa vada ce le dai ci spun NU direct, din pacate. Cu toate acestea am reusit sa aducem peste 17.000 de zambete pe fetele intristate ale doamnelor si domnisoarelor din Timisoara.

Lasertag

Vreau sa va anunt ca saptamana trecuta am avut placerea de a impusca. De a impusca o echipa adversa la MEGAZONE. Va intrebati ce este MEGAZONE??? Ei bine va voi explica. Este cea mai mare arena de lasetag. M-am simtit ca intr-un film SF, impuscam si eram impuscata fara sa ma doara. Labirintul,bazele, vestele de ultima generatie si toata atmosfera parca te teleporteaza intr-o lume extraterestra, chiar in mijlocul unui razboi in care lupti pe viata si pe moarte. Dupa doua ture a cate 20 de minute de impuscaturi, alergari si distrugerea bazei echipei adverse am fost epuizata. Jocul merita trait, te capteaza si victoria sau infrangerea chiar sunt traite. Daca vreti sa va distrati credeti-ma este cel mai potrivit loc din oras (pentru cei care isi doresc sa simta gustul "razboiului").

Centrul Cultural Francez

Sute de oameni trec zilnic pe Bulevardul C.

D. Loga, şi văd o clădire veche ce îşi are locul acolo de peste 120 de ani. La prima vedere clădirea nu reprezintă nimic, dar dacă ai curiozitatea să intrii ai să vezi că această îţi va spune povestea vieţii ei. De la sediu al Securităţii la Muzeu de Artă şi reşedinţa pentru Nicolae Ceauşescu, ajunge să fie în zilele noastre sediul Centrului Cultural Francez.

“Fiind singurul Centru Cultural de această coloratură din judeţul Timiş, contribuie intensive la promovarea francofoniei, prin cursuri de limbă franceză care pot fi generale sau de specialitate, cooperare culturală, ştiinţifică şi tehnică precum şi acţiuni lingvistice şi educative” afirmă Ingrid Diac, secretar cultural.

Mulţi sunt cei care se întreabă ce ar putea găsi, interesant, în acest loc, iată câteva din motivele pentru care membri centrului va sfătuiesc să le călcaţi pragul: “Noi gazbuim o şcoală franceză destinată în special copiilor expatriate, responsabil misiune culturală. Mediatecă Andre Francois o fost creaţă odată cu Centrul şi număra în prezent până la 6000 de înscrişi. Această pune la dispoziţia publicului aproximativ 15.000 de documente, cărţi, reviste, CD-uri şi DVD-uri. În ceea ce priveşte ordonarea elementelor care compun Mediatecă, recent s-a înfiinţat un program ecologic denumit Centre de Resource de la Education de la Environment (C.R.E.E) cu stătut separat” , ne declară Mărie Perronnet.

Conducerea Centrului se mândreşte cu proiectele desfăşurate în decursul a celor 20 de ani de activitate. Dintre aceste proiecte putem enumera: Contribuţia la dezvoltarea locală a secţiilor bilingve, elaborarea unui plan de formare continuă a profesorilor se desfăşoară concursuri propuse de Ministerul Francez de Afaceri Externe şi Europene sau de anumite organizaţii internaţionale. Câteva exemple de astfel de concursuri ar fi: Allons on France; Le mot d’Or, Le Prix du jeune journaliste francophone...

Festivalul Filmului Francez, Şur Exposition, StradArt să fie oare cela mai importante evenimente desfăşurate de CCF? Doar publicul poate confirma sau infirma acest fapt. Cert este că aceste evenimente se desfăşoară la nivel naţional şi se bucură de sprijinul întregii reţele, Centrul Cultural de la Iaşi şi Centrul de la Cluj.

Bugetul tuturor activităţilor desfăşurate de CCF a fost în trecut asigurat doar de Ministerul de Externe, iar în prezent este asigurat parţial de sponsori, o altă parte de bugetari şi prin autofinanţare.

Activităţile desfăşurate, evenimentele găzduite şi realizate de la înfiinţare până în prezent au contribuit la dezvoltarea şi afirmarea Timişoarei şi a regiunea Banat. Că şi celelalte centre culturale franceze din România, CCF, este o instituţie diplomatică a statului francez şi este subordonată Ambasadei Franţei de la Bucureşti. Acţiunile desfăşurate de acesta se înscriu într-o strategie de cooperare cu partenerii locali.

Toate examenele se organizează în conformitate cu normele europene şi sunt în subordinea Centrului de Studii Pedagogice din Paris. În urmă acestor examene se pot obţine: diplomă aprofundata de limbă franceză (D.A.L.F.) sau diplome C.C.I.P eliberate de Cameră de Comerţ şi industrie din Paris. Activităţile centrului sunt susţinute de formatori din Frântă şi sunt dedicate persoanelor de toate virstele.

Deasemenea, încă alte opt judeţe ale României găzduiesc o antenă a Serviciului de Cooperare şi de Administraţie Culturală (S.C.A.C): Arad, Caraş-Severin, Dolj, Gorj, Hunedoara, Mehedinţi, Olt, Vîlcea.

Toate acestea contribuie la dezvoltarea României în plan cultural, la nivel naţional cât şi la nivel internaţional.

As vrea sa imi vorbesti...

As vrea sa imi vorbesti...Ti-ai incuiat cuvintele in cufarul fermecat al carui cheie se presupune ca o am eu. Spun se presupune pentru ca imi mai trebuie ceva timp sa ma si conving de acest fapt. Sa fiu langa tine, sa te veghez si sa primesc la fel din partea ta...Oscilezi intre doua extreme, momente cand imi imoi sufletul si momente cand ma intreb daca mai merita sa sper la aceasta relatie. Cu cea mai mare parere de rau iti spun ca imi trec mii si mii de ganduri negre prin cap. Mi-as dori sa stiu mai multe despre tine, sa imi spui ce iti place si ce nu. Sa ma lasi sa te ajut cand ai nevoie si sa accepti ca trebuie sa renunti la anumite vicii. Cu toate acestea nu imi doresc sa te schimb. Din aceasta cauza accept anumite obiceiuri ale tale care nu imi plac, ma deranjeaza dar asta nu inseamna ca nu le pot accepta. Vreau doar sa le separi, sa nu le confunzi si sa iti stabilesti prioritatile.

Intreaba?!?... curaj!

O multime de oameni, fiecare doreste sa se afirme, sa iasa in fata. Fete cunoscute, persoane cu renume. Ma aflam si eu acolo, fara sa realizez cat de importanta poate fi, pe viitor, aceasta sansa care mi se da. Stateam linistita undeva in spate, fara a putea atrage atentie si fara a emite prea multe pretentii. Scriind tot ceea ce se discuta, incercam sa ma pun in pielea viitorului jurnalist,eram atenta la tot. La un anumit moment dat ceva imi atrage atentia, un coleg se ridica si merge in fata, ia loc pe primul scaun din primul rand.Uimita, astept sa vad ce se intampla. Cand il vad ca ia microfonul, incepe sa isi adreseze intrebarea, cu mari emotii, rosu la fata , cu noduri in gat si un fior care il facea sa tremure. Termina el, vine altul si altul dupa care alta si tot asa. Pana cand instantaneu imi fulgera prin minte o intrebare. O scriu, o formulez si mai apoi pasesc spre acelasi prim scaun din primul rand. Astept sa vina si randul meu, si adresez si eu intrebarea, clar, concis si raspicat. Fara emotii, doar sunt oameni ca si mine,ce conteaza functia lor. Am fost ultima, cea care a incheait toate discutiile, dar, cred eu, cea care a avut cel mai mult curaj. Curaj care a fost admirat si de unii chiar felicitat. Si se pare ca e bine sa ai curajul sa spui ce crezi.