sâmbătă, 6 februarie 2010

Uitam sa ne bucuram....

Smbata dimineata...o dimineata foarte alba...ce poti face intr-o dimineata cu fulgi de nea?Stau int-o ''cutie''neagra uitandu-ma spre vazduhul aglomerat,care ma trimite cu gandul la momentele copilariei mele...Momente in care ma bucuram de fiecare fulg care codora cu repeziciune spre pamant pentru a se contopi cu acesta intr-un sarut al mortii.Acum nu mai stiu sa ma bucur la fel...acum parca nici nu mai realizez cat de frumos este sa ninga,acum gandul nu-mi mai sta la sanius si jocuri prin zapada...Acum...oare la ce ma gandesc?Nici macar eu nu pot raspunde la aceasta intrebare.De ce?Pentru ca deja incep sa ma axfisieze problemele existentiale.Si stiu ca pe zi ce trece tot mai mult ma voi preocupa de aceste probleme si ca vor fi tot mai putine bucurii "marunte" care de fapt fac viata sa fie frumoasa.Dar imi revin...pfuu,parca am visat...Insa imi aduc aminte ca ma striga problemele asa ca mai bine ma grabesc spre ele,nu de alta dar nu-mi place sa las pe cineva sa astepte....
Publicat de la

2 comentarii:

  1. Marius7 februarie 2010 la 03:00

    Pai cand eram mic,cel putin eu,nici nu realizam cand si cum trece timpul,mai ales unde se duce.Toti eram la fel...toti tanjeam dupa zapada sa mergem sa ne dam cu saniua pe derdelus.Acum ca suntem mari,vedem cate probleme avem zi de zi,nu mai suntem copii,incepem doar sa ne gandim la clipele din trecut si ne intrebam ce va fi in viitor.Sunt probleme existentiale ce ne framanta cu fiecare ceas ce trece...si eu vreau sa mai traiesc inca o data,sa fiu din nou un copil mic si sa ma bucur din nou de clipele frumoase ale copilariei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Marius7 februarie 2010 la 03:09

    săniuța*

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)